Spre deosebire de Rezistenţa materialelor, Teoria elasticităţii are ca obiect determinarea stării de tensiune şi deformaţie într-un corp cu caracteristici elastice cunoscute dacă se cunosc fie forţele exterioare, fie forma deformată sub acţiunea acestor forţe. Teoretic, se demonstrează că există soluţii pentru toate cazurile, dar în practică s-au găsit soluţii, pe baza teoriei elasticităţii, numai pentru unele cazuri particulare şi anume pentru corpuri de formă simplă, anumite bare prismatice, anumite forme de plăci şi unele blocuri supuse numai la anumite încărcări. Rezistenţa materialelor utilizând, în plus faţă de Teoria elasticităţii, ipoteza lui Bernoulli, rezolvă o serie mare de probleme puse de practica inginerească. Aceste soluţii, obţinute pe baza unor relaţii simple, se apropie de realitate şi sunt acceptabile pentru construcţiile inginereşti. Rezistenţa materialelor utilizează, pe lângă legile şi relaţiile din mecanica teoretică şi o serie de elemente din Teoria elasticităţii, printre care analiza stării de tensiune şi deformaţie.
