Teoria economică ca ştiinţă şi obiectul ei de studiu au evoluat începând din Antichitate şi până în zilele noastre şi au trecut prin următoarele etape: 1. Etapa antică, perioada până la mijlocul sec. V e.n. Xenofon a fost primul din gânditorii antici, care a introdus termenul de „economie” ca ştiinţă ce studiază căile de îmbogăţire. 2. Etapa medievală, care cuprinde perioada între sec. V şi XV. Era considerata munca si repartitia,rezultatele acestei munci 3. Etapa mercantilistă, anii 1450 – 1750. La această etapă au apărut idei şi teorii economice prezentate de T.Mun, A.Montchrestien, J.Colbert ş.a., care afirmau, că principala bogăţie a societăţii sunt banii confecţionaţi din aur şi argint, că la baza activităţii economice se află comerţul. 4. Etapa fiziocrată, care cuprinde a doua jumătate a secolului XVIII. La această etapă centrul de studiere a activităţii economice a fost transferat din circulaţie în sfera de producţie, în special în agricultură. 5. Etapa liberalismului clasic, care cuprinde perioada între sfârşitul sec. XVIII Această perioadă este dominată de celebra lucrare a lui A.Smith „Avuţia naţiunilor” (1776) şi de operele renumiţilor savanţi T.Malthus, D.Ricardo, J.S.Mill, J.B.Say. A.Smith În viziunea liberalilor clasici obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea căilor de îmbogăţire a naţiunilor. 6. Etapa naţionalismului economic, care cuprinde perioada din prima jumătate a sec. XIX. F.List, afirma, că ştiinţa economică trebuie să studieze nu individul, particularităţile naţionale ale ţării şi pe această bază să propună statului sfaturi concrete şi realiste. 7. Etapa marxistă, care cuprinde a doua jumătate a sec. XIX şi începutul sec. XX. K.Marx, a formulat un set de categorii economice noi: munca concretă, munca abstractă, compoziţia organică a capitalului, preţul de producţie ş. a. 8. Etapa neoclasică, neoclasicii afirma ca obiectul stiintei economice este studierea si sfera de consum teorie marginalista 9. Etapa keynesiană, J.M.Keynes şi de opera sa fundamentală „Teoria generală a ocupării, a dobânzii şi a banilor” J.M.Keynes a formulat următoarele probleme: a) necesitatea amestecului statului în economie şi elaborarea programelor anticriză; b) stimularea cererii agregate pe baza extinderii consumului şi investiţiilor de capital; c) reducerea şomajului 10Etapa neoliberală, potrivit neoliberealilor contemporani obiectul de studiu a stiintei economice este studierea cailor de utilizare rationala a resurselor si caile de reglare a masei monetare in circulatie.
